? TraditiiComuna Buces, judetul Hunedoara, Romania
Close

11

11

Traditii

TopArhitectura traditionala

Casele tradiţionale erau construite din lemn fasonat, îmbinat la capete. Construcţiile aveau fundaţii înalte. Acoperişurile erau înalte şi ţuguiate, acoperite cu straturi de paie ce aveau o grosime de 50 până la 100 de cm. Locuinţele aveau de regulă două încăperi, cu pivniţe la subsol şi faţade cu coloane, stâlpi sau arcade.

TopPortul popular

Aşezarea se integrează armonios în peisajul natural, pitoresc al Ţării Moţilor şi ca atare portul popular este asemănător, diferenţele fiind nesemnificative. Costumele populare mai pot fi admirate cu ocazia unor sărbători religioase şi a altor evenimente marcante de peste an, a târgurilor, nunţilor sau cu alte ocazii.
Căminul cultural din satul Buceş are o expoziţie permanentă cu piese din costumul popular la care se adaugă şi alte obiecte de trebuinţă sau decorative, dintr-o casa (ţesături, ştergare, covoare, icoane pe lemn şi sticlă, ceramică utilizată în gospodărie).

PIESELE FUNDAMENTALE ALE COSTUMULUI POPULAR

  • Costumul femeiesc – Se compune din îmbrăcămintea camăşii lungi sau scurte, doua zadii – cătrinte – şi încălţăminte. Costumul se caracterizează printr-o minunată îmbinare de motive florale şi geometrice şi cusături compacte. Cămaşa era ţesută din cânepă, opregul purtat în faţă este negru şi din lână, zadia din spate la fel, însă mai era învârstată cu roşu. Pe vreme rece se mai utiliza pieptarul cu cusături în piele sau lână. Iarna femeile purtau o jachetă „treisferturi” din catifea neagră cu ornamente din şnur. Mai demult se purta şi tundra din pânură albă, neagră sau gri.
  • Costumul bărbătesc – Se compune din căciulă sau pălărie neagră, camaşă, laibar ori pieptar din piele de miel, cusut cu motive florale sau geometrice, cioareci, ţundra din pânură albă, neagră sau gri. Cămaşa relativ scurtă, are guler îngust, ca şi „pumneii” de la mâneci, este brodată la umeri, la poale însă ornamentul principal este plasat în jurul despicăturii cămăşii de la piept.

TopEvenimente locale

 

  • backg_traditiiSerbările de la Cheia – Dupăpiatră. Este vorba de o suita complexă de manifestări care se desfaşoară în prima duminica a lunii iulie a fiecărui an. Ele omagiază lupta eroică a locuitorilor comunei Buceş în timpul Revoluţiei Române din Transilvania de la 1848 – 1849, condusă de Avram Iancu, şi mai ales a bătăliei dintre săteni şi trupele maghiare, desfăşurată în defileul de la Cheia, în 19 mai 1849. Cu acest prilej sânt organizate evocări istorice, sânt oficiate slujbe religioase, au loc exerciţii militare, care reeditează cu mijloace moderne de luptă o ambuscadă în amintitul defileu. Serbările de la Cheia – Dupăpiatră culminează cu spectacole folclorice şi petreceri la iarbă verde. Unii turişti vin cu câteva zile mai devreme şi îşi instalează corturile în păduri sau în apropierea râului.
  • Maniestări religioase, culturale, artistice, datini şi obiceiuri ale comunităţilor săteşti – Tezaur folcloric :
    Pelerinajul de sfinţire a ţarinei în ziua de Rusalii, la care participă comunităţile satelor Mihăileni, Buceş – Vulcan, Dupăpiatră
    Cununa grâului – după terminarea secerişului. Din ultimele spice se împleteşte o cunună care se udă şi se aduce în casă. Aducerea cununii este insoţită de cântece şi jocuri la care participă comunitatea locală.
    Nedeile tradiţionale din Duminica Tomii, de Sfânta Maria şi de Cuvioasa Paraschiva
    Colindatul din Ajunul Crăciunului şi din zilele Crăciunului de către cetele de colindători
    Colindatul şi jocul căluşerilor din Tarniţa şi Dupapiatră
    Găzduţa – şezătoare de iarnă. Mai multe generaţii de femei, la care se alătură şi copii, se strâng la o gazdă unde torc, deapănă sau dau pe răsucitor lâna, cântă, joacă şi descântă
    Grupurile vocale. 12 – 14 fete şi femei din sat se strâng în grupuri şi cântă ori susţin un dialog satiric cu ajutorul strigăturilor ritmate
    Teatrul folcloric. Prin intermediul acestuia se pun în scenă spre a fi satirizate diferite momente din viaţa comunităţii cu scopul de a fi îdreptate unele greşeli ori pentru a se face haz de necaz
    Zona Buceşului are o diversitate de cântece:
    Cântecul propriu-zis – care deţine locul cel mai important în cadrul manifestărilor artistice locale
    Cântecul de neam şi ţară – care a insoţit istoria şi viaţa moţilor, îmbărbătându-i în vremuri de restrişte
    Cântecul şi jocul de nuntă cu strigături, integrat unui ceremonial complex
    Cântecul de priveghi
    Cântecul de iarnă, care include colindele, cântecul şi jocul caprei, cântecele de stea şi descântatul piţărăilor
    Cântecul ritualic, cu caracter agrar (cântecul cununii)
    Cântecul de şezătoare
    Cântecul de leagăn
    Cântecul copiilor
    Multe dintre cântecele ce se fac auzite în zona Buceşului au ritmuri de ţarină.