Formate: Notă
Raportul anual al Primarului privind situația economică, socială și de mediu a comunei Buceș pentru anul 2024
Documentul urmează a fi publicat
:: actualizez
Strategia de dezvoltare locală 2017-2027
Legislație
- Codul administrativ, aprobat prin OUG nr.57/2019
- Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică
- Legea 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, cu modificările și completările ulterioare
- HG 123/2002 pentru Aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public
- Ordonanta de Urgenta nr. 57/2019 privind Codul Administrativ
- Legea 544/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare
- Legea 53/2003, codul Muncii.
:: actualizez
Cultura locală
Rețeaua de cămine culturale
Pe teritoriul comunei există 6 cămine culturale ce totalizează
690 de locuri:
- Buceş – 100 de locuri
- Buceş – Vulcan – 100 de locuri
- Dupăpiatră – 100 de locuri
- Grohoţele – 50 de locuri
- Mihăileni – 190 de locuri
- Stănija – 150 de locuri
singura localitate ce nu are camin cultural este satul Tarniţa.
Căminul Cultural din Stănija
Ansamblul folcloric ”Găzduța”
În cadrul Căminului cultural din Buceş funcţionează de peste 20 de ani un ansamblu folcloric, „Găzduţa”, alcătuit din următoarele formaţii artistice:
- grup folcloric
- formatie de dansuri populare
- formaţie de căluşari
- taraf şi solişti de muzică populară.
Ansamblul este alcătuit pe principiul „3 generaţii” la toate formaţiile (mai puţin la taraf). Fiecare formaţie artiscă are copii, tineri şi vârstnici. Acesta este principiul prin care a fost asigurată continuitatea: cei tineri au preluat din mers de la cei vârstnici arta interpretării, iar bunicii au avut grijă să-şi implice nepoţii în activitatea lor. În prezent, ansamblul are un număr de 41 membri cu posibilităţi de creştere.
Ansamblul susţine un spectacol de cca 2 ore, după o structură neschimbată. Este vorba de punerea în scenă a obiceiului şezătorii la care participă atât tineri cît şi vârstnici. Sub pretextul unui eveniment lucrativ sunt create momente de divertisment care descriu viaţa satului, obiceiurile şi metehnele localnicilor.
Succesiunea tablourilor din spectacol este asigurată de „găzduţă”, care provoacă discuţii cu partenerele, sau atrage atenţia asupra momentului care urmează.
Dialogurile dintre femei sunt savuroase, ajungând la tradiţionalele „strigături” în care sunt ironizate lenea, minciuna, nepriceperea, dar şi infidelitatea sau infatuarea unora dintre consăteni.
Căluşerii intervin în spectacol ca o ceată venită într-un colind pe la casele oamenilor. Participarea tinerilor flăcăi este un bun prilej să invite fetele la dans şi încing o suită de dansuri la care nici cei mici nu sunt mai prejos.
Taraful este nelipsit, iar soliştii vocali prelungesc momentul de încântare dar şi cel coregrafic.
Pregătirea spectacolului şi repetiţiile sunt asigurate de Ilean Leah, directorul Căminelor culturale din comuna Buceş din anul 1982.
Fragmente din spectacol – daca nu vedeti filmul in ecran, dati clik aici
Biblioteca
Biblioteca din cadrul comunei se află în spaţiul Căminului cultural din Buceş. Dispune de peste 7500 de volume cu literatura pentru copii, beletristică, literatură universală,
geografie, istorie, agricultură şi medicină. Biblioteca are peste 300 de cititori, în majoritate elevi.
Bibliotecar – Maria Angelica Stefan
:: actualizez
Turismul
Turismul
Turismul devine tot mai mult o nouă șansă de relansare a economiei locale.
Peisajele extraordinare din zona preapuseană, valorosul trecut legat de exploatarea aurului și tradițiile locale încă păstrate nealterate, sunt argumente puternice și atracții autentice pentru turiști.
Mulți oameni din diferite zone ale țării au venit aici și au cumpărat proprietăți în pericol de abandonare, transformându-le în case de vacanță, sau chiar devenind locuitori permanenți ai comunei Buceș.
Dacă la începuturi de istorie, aurul a fost bogăţia acestor locuri, în mileniul trei aşteaptă să fie deschisă o alta „mină de aur”, cu un „zăcământ” inepuizabil: turismul.
Accesul către localităţile componente şi chiar către cătune din comuna Buceş, este acum mai uşor prin faptul că mai multe drumuri au fost modernizate.
• Tranzitul turistic este facilitat de aşezarea localităţii de-a lungul principalei artere de circulaţie DN 74.
• Turismul itinerant – cu valenţe culturale – este motivat de valoarea estetică şi emoţională a obiectivelor aflate pe teritoriul comunei (monumente istorice, de arhitectură, artă populară, etnografie, folclor, monumente ale naturii).
• Turismul de recreere şi odihnă. Se poate practica în zonă sub forma turismului la sfârşit de săptămână, în special pe valea Crişului Alb, pe Muntele Găina sau spre alte zone care în acest moment nu sunt puse în valoare la poalele Vâlcanului, la izvoarele Crişului Alb.
O categorie specială de turism se practică în satul Stănija, unde Ioan Cătălina, căutator de aur autorizat, însoţeşte şi iniţiază grupuri de turişti în expediţii de căutare a aurului în albia râurilor. Veţi găsi aceasta ca pe o experienţă cu adevărat unică. Este o oportunitate pe care nu trebuie să o pierzi (ultimul cautator de aur).
• Turismul sportiv. Şi acest gen de turism oferă satisfacţii prin multitudinea de posibilităţi de recreere: drumeţii montane, alpinism, speologie, sporturi extreme, vânătoare şi pescuit.
Pe lângă alpinism, relieful comunei este propice practicării şi altor sporturi din categoria celor considerate “extreme”. În acest context se poate practica cicloturismul montan şi se pot efectua coborâri în viteză cu bicicletele de pe pantele munţilor. Tot atât de bine pot fi făcute zboruri cu parapantele de pe culmile muntoase.
• Sport extrem. Pe teritoriul comunei Buceş dar şi al altor localităţi învecinate pot fi organizate competiţii off-road pe drumuri forestiere şi de folosinţă agricolă – drumuri de care şi căruţe. Un posibil traseu ar putea fi chiar cel ce porneşte din zona Cotoncu şi se continuă spre Muntele Brădişor – Grohaş – Tarniţa – Almaşu Mare, pe teritoriul judeţului Alba, – Fericeaua – Dealul Ungurului – Stănija. Astfel de trasee sunt recomandate şi posesorilor de motociclete. Chiar dacă nu sunt organizate competiţii sportive de anduranţă, asemenea trasee merită a fi străbătute pentru că turiştii vor avea posibilitatea să întâlnească o lume arhaică, vor găsi adăpost în case rustice, în sălaşuri sau la stâne de oi, vor face degustări de mâncăruri tradiţionale şi pot cunoaste unele îndeletniciri ale locuitorilor din zonele mai izolate.
În comuna Buceș turismul este susținut de Asociaţia ”Casa Căutătorului de Aur” Stanija (pagina de Facebook a asociației)
Pentru nformații turistice, ghidaj și materiale de prezentare vă puteți adresa nformații turistice, ghidaj, materiale de prezentare vă puteți adresa CENTRULui LOCAL DE INFORMARE TURISTICĂ BUCEȘ (vezi pagina centrului)
:: actualizează
Sportul
Centrul de pregătire sportivă „MICII CAMPIONI” Buceş
Infiinţat în anul 2011
Proiect susţinut de către Primăria comunei Buceş, Consiliul Local Buceş în parteneriat cu Şcoala „Ion Buteanu” Buceş, iniţiat de consilier local CIOCAN Petrişor.
PROGRAM DE DESFASURARE A ACTIVITATILOR SPORTIVE PE ANUL 2014
In urma sedintei consiliului de administratie s-a discutat si aprobat programul de desfasurare a activitatilor sportive ,in anul 2014, conform graficului de mai jos:
- 25 – 30 ianuarie – Semnarea unui proiect de parteneriat pe linie sportiva intre judetele Alba, Hunedoarasi Bihor.
- 01.02. – 31.03. 2014 – Pregatirea si finalizarea unui nucleu de echipa pe teren redus la nivelul anilor 2003 – 2004 si a unei echipe pe teren mare la nivelul anului 2001
- 01.05. – 01.06. 2014 – Participarea in cupa A.J.F. cu grupa de copii la nivelul anilor 2003 – 2004
- 01.06. 2014 – Organizarea cupei „1 iunie” editia a VI- a
- 01. 09. – 15.09. 2014 – Avand in vedere ca este sezonul recoltei, va pregatim ceva nou cu numele de „Cupa Recoltei”
- 15.12.2014 – 20.12.2014 – Se va organiza cupa „Mos Craciun” editia a IV- a
Tot la aceasta sedinta s-au aprobat activitatile sportive pe 2014 care se vor desfasura in colaborare cu Directia Judeteana pentru sport si tineret Jud Hunedoara
:: actualizez
Religia
Religia
Pe teritoriul comunei se află 10 lăcaşuri de cult, din care 9 aparţin Bisericii Ortodoxe Române. Fiecare sat are propria sa biserică dar există şi localităţi cu două biserici ortodoxe, cum ar fi Dupăpiatră şi Stănija. Bisericile din Stănija şi Şerbaia, ale căror pietre de temelie s-au pus în sec. XVI şi din Buceş sunt din lemn, păstrând linia arhitecturală a aşezămintelor de cult de acest tip din Ardeal, iar bisericile construite din piatră şi cărămidă dupa 1930 – Mihăileni, Buceş – Vulcan, Corniţel, Grohoţele, Şerbaia sânt în stil bizantin.Toate au în inventarul lor obiecte de cult valoroase – icoane pictate pe lemn şi sticlă, iconostase, cruci de altar, biblii vechi şi altele.
• Locuitorii comunei sunt în proporţie de 98,53 la sută ortodocşi.
• 35 de persoane, respectiv 1,26 la sută aparţin cultului penticostal. Adepţii acestui cult au un lăcaş al lor în satul Tarniţa.

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Stanija. Picturile din vechea biserică din Stănija sunt unice prin modul de exprimare a scenelor religioase, cât şi prin tehnica de execuţie.
Tradiţia spune că biserica a fost strămutată, în 1840 din partea satului numită „Gura Stănijii”. Biserica datează, probabil, din vremea conscripţiilor. Strămutarea a fost însoţită de unele modificări care au schimbat aspectul original, între care se numără: tencuiala bârnelor la interior, înlocuirea ancadramentelor sculptate, adăugirea pridvorului, pe sud, altele survenind recent.
Pictura datată la mijlocul secolului al XVIII-lea, este considerată de referinţă în Munţii Apuseni şi se presupune a fi opera zugravului zărăndean Constantin, inspirat din stilul pictorului Grigorie Raniţe. Decorul de tencuială survenit la sfîrşitul sec XIX este atribuit lui Dionisie Juga, de la mănăstirea Nicula. Se remarcă prin tratarea foarte personală a peisajului, transpusă prin silueta copacilor, prezentă în toate compoziţiile iconografice.
:: actualizez
Învățământul
Rețeaua de învățământ
În 2014 erau înscrişi la şcoală 130 de elevi.
Numărul preşcolarilor la începutul anului 2014 era de 30.
• Comuna are 3 unităţi de învăţământ preşcolar (grădiniţe). Acestea se află în satele Buceş (Buceş-Vulcan), Dupăpiatră şi Stănija. Toate au program normal.
Trebuie remarcat că în deceniul 1991- 2000 numărul copiilor preşcolari s-a dublat.
• Comuna are 3 unităţi de învăţământ primar şi gimnazial, fiind localizate astfel:
Buceş – 10 săli de clasă
Dupăpiatră – 1 sală de grădiniță
Stănija – 1 sală de clasă
Şcoala generală din Buceş are un laborator de informatică şi este conectată la internet.
În ultimii ani, numărul de elevi se menţine aproximativ constant.
Incepand din anul 2004, Scoala Generala ,,ION BUTEANU”, clasele I-VIII, din Buces, a cunoscut importante transformari in vederea modernizarii conditiilor de desfasurare a procesului de ivatamant.
REALIZĂRI din Septembrie 2004 până în prezent :
- s-a introdus sistemul de încălzire centrală
- s-a introdus alimentarea cu apă curentă
- a fost amenajat un teren pentru activităţi sportive în suprafaţă de 455 mp, acoperit cu gazon artificial, funcţionalitate multiplă: fotbal, tenis de câmp, handbal, baschet, volei
- clădirea şcolii a fost extinsă şi modernizată; lucrările au început în noiembrie 2006, astfel încât astăzi şcoala se poate mândri cu 4 săli de clasă noi, spaţii CDI, laborator AEL, spaţii pentru personalul didactic şi administrativ, grupuri sanitare, geamuri termopan atât la clădirea nouă cat si la cea veche;
- au fost cumpărate de Primărie 2 microbuze pentru transportul elevilor (1 microbuz în 15 decembrie 2006 şi al 2-lea în 07.01.2008);
- şcoala este dotată cu mobiler nou şi modern
- școala a fost dotată cu încă un microbuz școlar
Lucrările au fost susţinute din fonduri locale şi guvernamentale:
- din fonduri locale (încalzirea centrală, apa curentă, terenul de sport)
- din fonduri guvernamentale (extindere şi modernizare, CDI, laborator AEL, mobilier scolar, microbuze)
|
|
:: actualizez
Repere istorice
Repere istorice
Atestare documentară
- Primele atestări documentare datează din secolul XV, respectiv anul 1439 şi vizează satele Buceş, Mihăileni şi Stănija
- Satul Dupăpiatră este atestat în anul 1825.
- Satul Buces-Vâlcan în 1856
- Satul Grohoţele şi Tarniţa cu un secol mai târziu, respectiv în anul 1956, odata cu constituirea lor in unitati teritoriale distincte in cadrul comunei Buces.
In pofida unei atestări documentare destul de târzii, mai ales pentru satele Mihăileni şi Stănija, izvoarele istorice demonstrează că zonele respective au fost locuite din vremuri imemoriale.
La Mihăileni, spre exemplu, în urma unor săpături arheologice nefinalizate însă, au ieşit la iveală urme materiale aparţinând culturii „Coţofeni”. Urme de locuire şi de practicare a unor îndeletniciri din antichitate (exploatarea aurului) s-au găsit pe teritoriul actual al satului Dupăpiatră (fragmente dintr-un sistem roman de alimentare cu apă) în zona Stănija – urme ale unor străvechi aşezări miniere, ceramică romană, cărămizi, opaiţe, râşniţe sau chiar bucăţi de lemn folosit în galerii.
• Legendele locului vorbesc şi despre un „ drum al aurului” ce pornea de la Roşia Montana, se continua pe culmile satului Dupăpiatră pentru a ajunge la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei.
Momente din istoria comunei Buces
• Satele care alcătuiesc astăzi comuna Buceş au făcut parte din Comitatul Zarandului. Ca atare istoria acestor locuri se împleteşte cu istoria ţinutului, a Ţării Zarandului.
• COMITATUL ZARAND: secole la rând acest comitat a cuprins întregul bazin al Crişului Alb pornind de la est, de la vârfurile Vulcan, Brădişorul, Fericeaua, Setraşul, Duba şi Dealul Mare. La sud era mărginit de Munţii Zarandului, iar la nord de cei ai Bihorului şi Codru – Moma. În vest se prelungea dincolo de actuala frontieră de stat a României.
După anul 1300 numele Comitatului Zarand apare tot mai des menţionat în actele şi documentele vremii
În secolul XV, Comitatul Zarandului cuprindea 435 de sate, 7 cetăţi, câteva centre miniere şi târguri. De-a lungul timpului Comitatul Zarand a aparţinut când Ungariei, când Principatului Transilvaniei. A fost împărţit în două, pe timpul Mariei Tereza, prima parte revenind Ungariei ( până la Gurahonţ ), iar a doua Transilvaniei (Gurahonţ – Blăjeni – Dupăpiatră ).
Comitatul Zarand a fost desfiinţat în anul Răscoalei lui Horea teritoriul fiind anexat Hunedoarei. A fost reânfiinţat în anul 1808. Este desfiinţat din nou şi apoi refăcut în prima jumătate a secolului XIX, cu reşedinţa la Baia de Criş.
Revenind la istoricul comunei Buceş, aşa cum s-a mai menţionat, urme de locuire din neolitic sau antichitate s-au descoperit la Mihăileni şi în zona Dealul Ungurului, la Cheia – Dupăpiatră şi în alte zone ale comunei.
Momentele majore din istoria comunei sînt însă indisolubil legate de marile evenimente care au marcat viaţa moţilor: Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan (1784 -1785) şi Revoluţia română din Transilvania (1848 – 1849).
• În preajma Răscoalei lui Horea , satul Buceş se plângea autorităţilor că este nevoit să dea cărbuni «schimbătoriei de aur» din Brad „pentru care nu li s-a plătit sau li s-a platit cu puţin”, de asemenea satul era obligat să ducă lemnele necesare la topitul aurului. După izbucnirea răscoalei, ţăranii pradă şi incendiază în 3 noiembrie 1784 curţile nobililor din familia Csiszar din Mihăileni. În atacul împotriva Abrudului, care a avut în 5 – 7 noiembrie 1784, „între cele 45 de sate care participă la asediu se numară şi ţărani din Buceş, Dupăpiatră, Stănija şi Mihăileni. În 7 decembrie 1784 la Mihăileni are loc bătălia finală dintre ţăranii răsculaţi conduşi de Micula Bibart din Blăjeni şi trupele imperiale. Ţăranii sânt înfrânţi, căzând în luptă 85 dintre ei, în frunte cu căpitanul Bibart.
• Satele comunei Buceş au fost în centrul evenimentelor Revoluţiei lui Avram Iancu . La Mihăileni, spre exemplu, timp de câteva zile „Craiul Munţilor” şi-a avut cartierul general. La 25 aprilie 1849, în casa lui Dumitru Oniciu , încep tratativele dintre Avram Iancu şi alţi fruntaşi revoluţionari şi Ioan Dragoş, trimisul lui Kossuth.
– În timpul revoluţiei transilvănene la Buceş şi-a avut pentru o vreme cartierul general tribunul Ioan Buteanu, care primise misiunea de a apăra trecătoarea Buceş – Vulcan. Satul Buceş a fost incendiat de trupele maghiare la 15 martie 1849 drept răzbunare a neputinţei acestora de a pătrunde în cetatea naturală a Apusenilor. Atunci au ars mai toate casele din sat.
– Satul Dupăpiatră, în locul numit Gura – Cheii, păstrează în amintirea localnicilor înfrângerea suferită de trupele lui Hatvany care, la 19 mai 1849, se retrăgea din zona Abrud prin satul Dupăpiatră intenţionând să ajungă la Brad. În această adevarată Posadă a Apusenilor, trupele maghiare au fost întâmpinate cu bolovani şi trunchiuri de copaci rostogolite de pe versanţi de către săteni, dar mai ales de către femei
Toponimie
• Satele comunei Buceş şi-au luat numele, în majoritatea lor, de la anumite familii care erau predominante în zonă sau de la primii locuitori ce s-au aşezat statornic pe vetrele de astăzi ale localităţilor. Buceş, spre exemplu, provine de la numele Buce, Bucea, derivat cu sufixul „eş”.
Mihăileni – provine de la un prenume sau chiar un nume „ Mihai”.
Stănija – de asemenea constituie un nume de persoană.
• Alte localităţi şi-au împrumutat numele fie de la unele forme de relief specifice zonei, fie de la unele animale specifice acelei arii geografice.
Dupăpiatră – provine din vorbirea curentă a localnicilor, făcându-se aluzie la Vârful Brădişorului.
Grohoţele – provine chiar de la specificul locului în care este amplasat satul: loc pe coasta unui deal mai înalt sau munte acoperit cu bolovani şi pietriş.
Tarniţa – culme de munte sau deal în forma de şa. Cuvântul este de origine slavă.
Buceş -Vâlcan – numele de Vâlcan poate deriva din slovacul „ vluku”, care înseamnă lup, locul fiind considerat o trecătoare a lupilor sau chiar o zonă cu multe haite de lupi.
Istoricul unor meserii traditionale
Întrucât agricultura nu putea să satisfacă absolut toate necesităţile comunităţilor, dar şi datorită existenţei unor alte importante resurse locale, în zonă apar ocupaţii legate de prelucrarea lemnului, extragerea aurului din mine şi nisipurile aurifere, carbunărit, extragerea şi prelucrarea pietrei de construcţii şi a pietrei de var. Specialistii apreciază că în gospodăriile ţărăneşti din zona Zarandului se practicau aproape 40 de meşteşuguri.
• VĂRĂRITUL Această îndeletnicire dăinuie din timpuri străvechi. Dacii şi romanii nu au fost străini de practicarea vărăritului, dovada existând în ruinele construcţiilor din acele vremuri în care piatra se lega prin mortar cu var, rezistând în unele locuri până în zilele noastre.
• EXPLOATAREA PIETREI
Piatra de mari dimensiuni era scoasă cu ajutorul răngilor, baroaselor şi icurilor de fier din stâncile de la Cheia, la hotar cu Dupăpiatră, şi transportată până la Stănija cu care trase de boi. Unii meşteri executau comenzile primite prelucrând piatra chiar în marginea carierei, pe malul văii Satului. Sătenii din Stănija, cei mai renumiţi pietrari, executau trepte, cruci, ghizduri pentru fântâni, pietre de moară, stâlpi de susţinere pentru pridvoarele caselor.
• BĂRDĂŞITUL
Cioplirea lemnului, fasonarea lui cu ajutorul unei securi speciale. Era practicat de locuitorii din Stănija. Aceştia ridicau mori de apă, poduri de lemn peste râuri, case de locuit şi biserici. Meşteşugul acesta a atins culmi deosebite, mărturie stând vechile biserici de lemn de pe valea Crişului Alb (partea superioară a acesteia). Asemenea biserici se întâlnesc la Bulzeşti, Tomnatec, Hărţăgani, Curechiu, Birtin, Ioneşti şi Brusturi.
Istoricul mineritului
• EXTRACŢIA AURULUI

Minele de la Roşia Montană, Bucium, Vulcoi, Corabia, Poiana Techereu, Zlatna, Almaşul Mare, Stănija, Dealul Ungurului şi Fericeaua, Băiţa, Ruda şi Musariu lângă Brad, apoi Caraci şi Măgura lângă Baia de Criş.
Pentru spargerea stâncilor în care se aflau filoanele de aur se folosea focul. Stânca încălzită se stropea cu apă sau cu oţet, iar bucăţile rezultate erau mărunţite cu ciocanul şi, mai târziu, în steampuri.
Minereul scos la suprafaţă în coşuri de nuiele era preluat de alţi lucrători care îl alegeau şi îl zdrobeau în mojare de piatră, îl măcinau cu râşniţe manuale de piatră şi îl spălau de mai multe ori pe scânduri înclinate. Aurul extras se punea în tăvi, se adaugă plumb, zinc şi sare şi se ardea în cuptoare vreme de 5 zile, obţinându-se după răcire aurul curat ( lingourile de aur). Desigur, în timp, extragerea şi prelucrarea au evoluat în funcţie de descoperirile tehnicii. Aurul se extrăgea, de asemenea, din nisipurile aluvionare ale multelor pâraie ce brăzdează aşezările comunei de astăzi.
- În această casă aveau loc negocierile pentru stabilirea preţului de vânzare al aurului. De fiecare dată negocierile se încheiau cu un chef straşnic, care se încheia invariabil cu o bătaie generală.
- Pe acest loc de la Buceş Vulcan, se găsea odinioară vestita cârciumă de la Cotoncu, unde se întâlneau hoţii de aur să plănuiască noi atacuri.
Ultimul cautator de aur
În satul Stănija trăieşte un autentic căutator de aur în nisipurile aluvionare, care a concesionat mai multe pâraie şi continuă peste decenii această îndeletnicire. Ioan Cătălina, un om de peste 70 de ani, este ultimul căutător de aur din comuna Buceş. El face turiştilor demonstraţii de extragere a aurului din aluviuni. Totodată este un excelent ghid spre gurile de mina. Este un inegalabil povestitor şi un bun cunoscător al legendelor despre aur şi aurari.
În perioada anilor 1950, locuitorii din zonele în care se exploatează aurul au avut foarte mult de suferit. Securitatea i-a suspectat tot timpul că ascund cantităţi ilegale de aur. Pentru asta ei au îndurat bătăi, condamnări abuzive, mulţi dintre ei plătind cu sănătatea sau chiar cu viaşa. De atunci, ei refuză să mai vorbească despre aurul din Apuseni. Ioan Cătălina a fost tehnician într-o societate de minerit. În perioada anilor grei din ’50, el era prea tânăr să fie implicat în anchete. Din acest motiv, Ioan Cătălina este acum ultimul căutator de aur din Stănija.
:: actualizez



















