 Cand
am fost prezentat doamnei Anne-Marie Baral, prezidenta
Consiliului de Administratie a societatii franceze "Mines
d'or de Stanija", sediul la Paris, 62 Rue de la
Boetie, in vederea discutiilor pentru angajarea mea,
dinsa m-a intrebat oarecum tematoare pentru un refuz:
"Est-ce que vous connaissez les parages de Stanija
?" ( Cunoasteti meleagurile Stanijei?") "Non,
Madame la Presidente." ( "Nu, Doamna Prezidenta").
"Mais alors?" ("Pai atunci?") a
replicat dansa inca si mai ingrijorata. "Le am
aici, Doamna", am linistit-o ducand mana la inima.
"Pentru ca sunt unul dintre miile de legatari testamentari
ai istoriei motilor, atit de bogata in indatoriri de
constiinta! Identitatea omului modern, Doamna President,
este redata de un buletin cu serie si cu numar: o identitate
demografica ce se poarta in buzunar. Identitatea noastra,
a motilor, asa cum am primit-o de la strabuni, se poarta
pe peretele dinspre rasarit al odaii,in lumina de candela
si in adiere de busuioc sfintit: chipurile Horiei si
Iancului, o identitate de stirpe, de obarsie, de credinta!
Dumneavoastra, Doamna Prezidenta - i-am spus cu admiratie
- ati avut o Jeanne d'Arc, Fecioara din Orleans, arsa
pe rug pentru vina de a-si fi aparat Regele. Noi am
avut un Horia, tras pe roata pentru vina de a-si fi
aparat eroic Neamul Romanesc inrobit de straini!".
Vorbindu-i in continuare despre Avram Iancu, Craisorul
Muntilor, despre durerosii sai ani ai asfintitului,
i-am pus Doamnei: "In zarile noastre inrosite de
jertfele deceniilor, inca mai rasuna si astazi fluierul
Iancului, ecoul restristiior sale, intr-o nesfarsita
stare de veghe spirituala"!
Spre sfarsitul convorbirilor Doamna mi-a spus : "Astazi
nu eu v-am angajat pe dumneavoastra, ci dumneavoastra
m-ati anjajat pe mine in cunoasterea eroicei epopei
a neamului de moti! Cantecele Horiei si Ianculu, de
care mi-ati vorbit, nu sunt cu nimic mai prejos decat
versurile noastre franceze, care preamaresc vitejia
cavalerilor lui Charlemagne si faptele de arme ale regelui
insusi! Dar nimbul romantic, ce ilumineaza versurile
noastre franceze se transforma in aura de dramatica
vapaie in cantecele motilor inchinate neuitarii Horiei
Iancului ! ".
Stimati
fii ai Stanijei,
O parte neuitata din anii mei tineri i-am petrecut aici
pe muntele domol al Fericelii, in plaiul de lumina al
salaselor din Coacaza, vecini nedespariiti de tampla
gandului meu,in galeriile nenumaratelor mine aurifere
din acest tinut binecuvantat, galerii care au deschis
aspra cale de obida spre aurul din inima muntelui.
Toate aceste mine s-au naruit dupa zeci de ani, sau,
ca sa folosesc o expresie de argou mineresc, "s-au
pruculit". Istoria lor zace acum nestiuta de cei
de astazi, sub lespezi grele de stinca pravalita. Oamenii
care au scris-o cu fiştăul cu puţca si
cu amnarul si cu cremenea si-au iluminat-o cu ştearţul,
strabunicii si bunicii dumneavoastra au plecat si ei
dintre noi, supusi inexorabilului destin. Dar v-au lasat
dumneavoastra o comoara mai de pret decat tezaurul califului
Harun-al-Rasid din "O mie si una de nopti":
OMENIA!
Traind o parte dintre cei mai receptivi ani ai varstelor
printre bunicii si parintii dumneavoastra am avut prilejul
sa inteleg mai bine glasul "Tarii de Piatra"
si am simtit mai aprope duhul Horiei si Iancului.
Din firi omenesti aievea am reconstruit aici in muntii
Stanijei, dimeniunile uriase ale acestor "voevozi"
ai destinului motilori.
Stanijenii, conationalii mei de suflet, masurati in
cuget, domoli in vorba, rabdatori la poveri, ascultatori
la sfat bun, au pastrat in intraga lor conduita demnitatea.
Stanijanul, asa cum bine l-am cunoscut, roaga dar nu
cerseste. Se incovoaie fizic sub necazuri, dar isi pastreaza
verticalitatea caracterului. Stanijanul nu-ti sopteste
la ureche paratura otravita si nu se lasa ros de invidia
mai bunei stari a vecinului. In sufletul lui poti citi
ca intr-o carte deschisa. El nu are nimic de ascuns,
ca si seninul cerului inalt de vara. El nu vrea mult
decat i se cuvine. Dar i se cuvine mult!
Un simbol, intrunind in vorba si fapte virtutile "sufletului"
stanijanului, il intalnim astazi in fruntea istoricei
asezari motesti Buces, care inglobeaza si Stanija minelor
de aur: vrednicul si entuziastul primar TRAIAN MARCUS,
stanijean din tata-n fiu. Predestinat parca intelepciunii,
statorniciei si tenacitatii constructive, el poarta
numele infratit in latinitate al Imparatului roman filozof,
MARCUS AURELIANUS, din secolul al II-lea, sub domnia
caruia Roma eterna a reanflorit. Asa cum pastrand proportiile,
Bucesul creste acum ca voinicul din poveste.
Aforismul lui Blaga ca "vesnicia s-a nascut la
sat" este intruchipata cum nu se poate mai sugestiv
de asazarile motesti, printre care Stanija ramane pentru
mine expresia statorniciei de veacuri.
Prezenta fiilor satului Stanija, in vatra vesniciei,
in microcosmosului copilariei lor, arata ca asezarile
motesti au ramas de-a lungul secolelor aceleasi izvoare
nesecate de rodnica statornicie a inimii, a cugetului,
a faptei, a neamului insusi!
Bucuresti, 16.07.2007
ing. dipl. PETRU OLOSU
licentiat al Universitatii Sorbona
|
